Este o metodă de psihoterapie care explorează prin acţiune problemele individului.
Se aseamănă cu teatrul. Este prin excelenţă o metodă de lucru în grup. În grupul de psihodramă fiecare persoană devine agent terapeutic pentru cealaltă.
Se desfăşoară într-un loc special amenajat, dotat cu o scenă, obiecte de recuzită, lumini colorate, un balcon.

Parintele psihodramei este Dr. Jacob Levi Moreno, psihiatru si pionier in domeniul proceselor de grup. Momentul nasterii ei: anii ’20.

În psihodramă oamenii află ce înseamnă să înveţi prin a face. Grupul are o atmosferă prietenoasă şi stimulatoare care îndeamnă persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieţii sale. Dând viaţa pe scena situaţiilor problematice, psihodrama facilitează stabilirea unui echilibru mai armonios între exigenţele intrapsihice şi cerinţele realităţii, prin redescoperirea şi antrenarea resurselor de spontaneitate şi creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei vieţi, un scenariu care se scrie în vivo. Scena înlocuieşte divanul şi devine spaţiul în care se pun în acţiune conţinuturile lumii interne. Aici individul se întîlneşte cu resursele, îndoielile, dorinţele, blocajele şi visele sale pe care le explorează într-un cadru securizant.

Psihodramă intervine în mod esenţial asupra relaţiilor; prin tehnicile sale specifice metodelor de acţiune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o restructurare a modurilor disfuncţionale de "a fi" în raport cu ceilalţi, provoacă persoana să descopere răspunsuri noi la o anume situaţie şi să devină o fiinţă autonomă şi spontană.

Astazi psihodrama este folosita in multe domenii in care oamenii invata, se schimba sau relationeaza cu ceilalti: O intalnim in scoli, spitale, organizatii, teatre.